Vindecarea demonizatului din Tinutul Gherghesenilor

Predici Ianuarie 10, 2020

Viața acestui demonizat era un chin. Chiar dacă era viu, el trăia în morminte (adică printre cei morți). Așadar, acesta era mort din punct de vedere spiritual, dar și din punct de vedere social, pentru că se izola de comunitate.

În Sf. Evanghelie de astăzi, descoperim că omul chinuit de demoni, căuta singurătatea, nu comuniunea, dorea înstrăinarea nu apropierea de oameni. (Aceasta este lucrarea satanică până în zilele noastre. Diavolul dorește și se mândrește atunci când reușește să destrame relațiile dintre oameni.)

Viața acestui demonizat era un chin. Chiar dacă era viu, el trăia în morminte (adică printre cei morți). Așadar, acesta era mort din punct de vedere spiritual, dar și din punct de vedere social, pentru că se izola de comunitate. Din această atitudine înțelegem că lucrarea diavolului în viața oamenilor înstrăinează pe oameni de Dumnezeu și de semeni. Creat după chipul lui Dumnezeu Cel iubitor și nemuritor, omul a fost chemat să devină nemuritor (dacă iubește pe Dumnezeu care este Izvorul și Dăruitorul vieții veșnice) Fiind însă ispitit de satana, omul a voit să fie ca Dumnezeu. Prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu, omul s-a despărțit de Dumnezeu și cu nespusă îndrăzneală a crezut că poate fi un concurent al lui Dumnezeu. Când au fost ispitiți de diavol, acesta le-a spus că dacă vor mânca din pomul oprit, ar putea și ei să fie ca Dumnezeu (adică să cunoască binele și răul). Au cunoscut binele și răul dar l-au pierdut pe Dumnezeu, pentru că după săvârșirea păcatului, primii oameni, (Adam și Eva) se ascund dinaintea lui Dumnezeu. Astfel descoperim că păcatul însingurează și înstrăinează pe om de prezența lui Dumnezeu. Păcatul este începutul înstrăinării omului de Dumnezeu și de calea care duce la viața veșnică. Demonizatul din evanghelia de astăzi se înstrăinase de Dumnezeu și de comunitate prin păcat.

Vindecarea de înstrăinare se face prin rugăciune și fapte bune. De aceea am spus și repet, că trebuie să ne rugăm neîncetat (seara și dimineața, înainte și după începerea unei activități) . Din copilărie învățăm: totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu.

Îl auzim pe acest demonizat că strigă la Mântuitorul Hristos, „nu mă chinui”! Ce înseamnă acest strigăt? Ce înseamnă chinul lui Dumnezeu pentru orice suflet, pentru orice om? Cum chinuie Dumnezeu?  De fapt cred că pe orice păcătos îl chinuie Dragostea lui Dumnezeu.  Fiecare dintre noi ne simțim tulburați când descoperim că în ciuda păcatelor noastre, Dumnezeu ne tratează cu dragostea Lui. Dragostea lui Dumnezeu lucrează în două feluri. Pe păcătoși îi chinuiește iar pe cei ce au făcut cele cuvenite îi veselește. Deci Dumnezeu nu chinuiește pe păcătoși, ci aceștia strigă de durere văzând și simțind dragostea Lui de care ei s-au despărțit. Pedeapsa lui Dumnezeu este iubire. Când se spune că vor merge cei păcătoși la „osânda veșnică” aceasta înseamnă că vor suporta osânda iubirii. Sf. Isaac Sirul spune: „cel ce se hrănește cu iubire, se hrănește cu viața veșnică a lui Dumnezeu”.

La întâlnirea cu Iisus Hristos, diavolii(căci se numeau legiune, adică erau mulți cei ce cuprinseseră pe acel om) își exprimă rugămintea să nu fie alungați în adâncuri. Chiar și lor le este frică de obârșia lor, de adâncurile satanei, dar se luptă din răsputeri să-i trimită acolo pe oameni. Dumnezeu le îngăduie să intre într-o turmă de porci care era în apropiere, îngăduindu-le astfel să rămână ca o piatra de încercare pentru omenire, precum oarecând a îngăduit să-l încerce pe Dreptul Iov.

Ce se întâmplă cu acel demonizat? Dumnezeu îl trimite: „Mergi și spune cât bine ți-a făcut Dumnezeu!” Acesta redobândindu-și chipul, după chipul Ziditorului care îl vindecase, vestește pe Dumnezeu în cetate, în casa lui și în tot ținutul. Iisus Hristos a izgonit răul din acel demonizat și a redescoperit chipul dumnezeiesc din el. Cu fiecare din noi se întâmplă la fel, dacă dorim. Dumnezeu nu trece peste dorința noastră. Dorim ca Dumnezeu să izgonească răul din noi? Trebuie să ne facem vestitori ai binelui făcut de Dumnezeu. Noi nu trebuie să uităm că ori de câte ori diavolul ne ispitește, să strigăm către ajutorul lui Dumnezeu care trimite negreșit peste noi milele și milostivirea în veci. Amin!