Aici, pe Tabor Mântuitorul Hristos a vrut să le arate Sfinților Apostoli nu numai Slava Sa ci și faptul că El este Dumnezeul și al lui Moise și al lui Ilie.
Domnul nostru Iisus Hristos în al 33-lea an al nașterii Sale, și în al treilea an de propovăduire, apropiindu-se pătimirea Sa cea de bună voie, S-a dus în Cezareea lui Filip și acolo a început a spune ucenicilor Săi că va merge în Ierusalim să pătimească. Din acest motiv ucenicii Săi erau supărați, dar mai ales Petru care-i zicea „Doamne fie-ți milă de Tine și să nu Ți se facă aceasta”. Atunci ridicându-le mâhnirea sufletelor le-a făgăduit unora dintre ei că după puține zile are să le arate slava Sa zicând„ sunt unii dintre cei care stau aici și care nu vor gusta moarte până ce nu vor vedea pe Fiul Domnului stând întru slava împărăției Lui”. Deci, trecând cele șase zile, după cum relatează textul Sfintei Evanghelii de astăzi, Domnul a plecat din Cezareea lui Filip și a venit la Muntele Taborului în Galileea, urmat fiind de mult popor. Dorind să se roage, a urcat pe munte luând alături de sine doar pe Petru, Iacov și Ioan. Acolo, Îndepărtându-se puțin, se ruga. Cei trei ucenici, din cauza urcării pe munte sau poate și datorită lungimii rugăciunii au adormit. Sfântul Evanghelist Luca spune: „iar Petru și cei ce erau cu dânsul, se îngreuiaseră de somn.” Pe când dormeau, Mântuitorul S-a schimbat la față iar alături de El s-au arătat prorocii Moise și Ilie care vorbeau despre ceea ce avea să se săvârșească la Ierusalim.
Apostolii, trezindu-se au văzut slava lui cea negrăită, fața luminoasă ca soarele și haina Lui albă ca zăpada. Această priveliște i-a înspăimântat. Arătarea slavei dumnezeiești a trezit în ei dorința de a nu mai pleca din acel loc de aceea Petru a îndrăznit și a zis:„ Doamne bine ne este nouă să fim aici și să facem trei colibe, una Ție, una lui Moise și una lui Ilie”.
Îndată din norul ce acoperea muntele s-au auzit cuvintele Tatălui: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit în care am bine voit, pe Acesta să-L ascultați!” Cei trei Apostoli au căzut cu fața la pământ, cuprinși de spaimă. Mântuitorul Hristos s-a atins de ei și le-a spus: „ sculați-vă și nu vă temeți”!
Aici, pe Tabor Mântuitorul Hristos a vrut să le arate Sfinților Apostoli nu numai Slava Sa ci și faptul că El este Dumnezeul și al lui Moise și al lui Ilie. Aceasta deoarece înainte de urcarea pe munte Mântuitorul Hristos i-a întrebat pe apostoli despre cine cred oamenii că este El iar aceștia au răspuns că unii zic că este Moise iar alții că este Ilie sau unul dintre profeți.
Despre acest eveniment Sfântul Efrem Sirul că acolo au văzut apostolii pe profeți iar profeții i-au văzut pe apostoli. Observăm din acest eveniment că Mântuitorul nu are nevoie să fie luminat de către cineva ci El este Cel care aduce lumina. Întru lumina Lui s-au arătat profeții și s-au înspăimântat apostolii. Tot omul se poate schimba prin lepădarea patimilor, prin Spovedanie și prin luminii care este Mântuitorul Hristos în Taina Sfintei Împărtășanii. Astfel vom fi și noi luminați de lumina Taborului.
