Învierea Domnului

Realitatea Săptămânii Patimilor este dovedită de Sfânta Scriptură și de asemeni Învierea Domnului este dovedită de scrierile prorocilor precum și de mărturisirile Sfinților Apostoli și ucenici ai Domnului nostru Iisus Hristos. Mărturisirile ucenicilor și apostolilor Domnului au valoare de argumente despre toate aceste evenimente. Nu trebuie să uităm că Sf. Evangheliști și Apostoli ne arată faptele, ca martori oculari, Sf. AP. Pavel spune: „Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus căruia noi toți suntem martori.” (Fapte 2, 32) Deci, Sf. Apostoli L-au văzut murind, L-au îngropat, L-au plâns, s-au lepădat de El și apoi L-au văzut înviat deși nu se mai așteptau.

După ce L-au văzut înviat, au devenit mărturisitori pretutindeni chiar dacă cu câteva zile înainte se temeau să recunoască faptul că Îl cunosc. Sf. AP. Petru și Sf. Ap. Ioan spuneau: „Căci noi nu putem să nu vorbim de cele ce am văzut și am auzit.” (Fapte 4, 20) Femeile mironosițe s-au dus dimineața la mormânt și au găsit mormântul gol. Apoi au venit și ceilalți apostoli și de asemenea au găsit mormântul gol. Soldații care îl păzeau au văzut mormântul gol și s-au dus să spună mai marilor lor. Acum a apărut neliniștea și spaima între mai marii preoților și căpeteniilor militare care au hotărât să se asocieze, punând la cale o minciună: „Să spuneți că noaptea când dormeați, au venit ucenicii Lui și L-au furat.”(Matei 28, 13)

Se vede panica acestora din faptul că nu au gândit minciuna, deoarece dacă soldații dormeau, de unde știau că L-au furat ucenicii? Semnele de întrebare cu privire la acest eveniment pot continua. Cum au adormit toți deodată? Puteau să se organizeze în plantoane de veghe pentru că erau militari iar numărul lor era mai mare decât ar fi fost necesar. Mai mult decât atât, cine ar fi îndrăznit să se apropie de un mormânt sigilat și păzit de către soldați? Știm cu toții că ucenicii erau străini de Ierusalim și erau înfricoșați. Și apoi dacă ucenicii L-ar fi furat, de ce ar mai fi murit ei pentru Iisus Cel înviat, propovăduind Învierea Domnului? Cine își dă viața pentru o minciună? Așadar furtul trupului este fără logică. Mormântul era gol pentru că Iisus înviase. S-au făcut cercetări și se fac până în ziua de astăzi despre Învierea Domnului iar certitudinea este clară că trupul Domnului nu a fost furat ci a înviat. Era viu și ca atare o mărturie foarte puternică o aduc femeile mironosițe cărora L-i s-a arătat în aceeași dimineață în apropierea mormântului când le-a zis: „Bucurați-vă! Nu vă temeți. Mergeți și spuneți fraților Mei să meargă acolo în Galileea și acolo Mă vor vedea.”(Matei 28, 9-10) În aceeași zi S-a arătat lui Luca și lui Cleopa pe drumul spre Emaus (Luca 24, 13-31) Spre seară S-a arătat tuturor apostolilor salutându-i cu „Pace vouă!” În toate evangheliile vedem că apostolii erau înspăimântați, și era o stare firească , deoarece Îl văzuseră mort și îngropat. De aceea în drumul spre Emaus Luca și Cleopa gândeau și credeau că văd un duh. Erau ispitiți să-L ia drept fantomă, pentru că erau convinși că a murit. Acestor temeri Iisus Cel Înviat le răspunde:„ De ce sunteți tulburați și pentru ce vi se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt, pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase precum Mă vedeți pe Mine că am. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.” (Luca 24, 38-40) Mântuitorul Hristos, Le-a oferit apostolilor proba materială ca să nu mai rămână nicio urmă de îndoială în inimile lor. Cu toate acestea Iisus vede în ei încă multă îndoială și le zice: „Aveți aici ceva de mâncare? Iar ei I-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere. Și luând a mâncat înaintea lor.”(Luca 24, 41-43)

Ca să-i încredințeze că „duhul nu are carne și oase”, Iisus Cel înviat a dorit să-i facă pe ucenicisă recunoască în El pe cel care i-a ales și i-a chemat. Tot așa procedează opt zile mai târziu cu Sf. Ap. Toma. Acesta nu era de față când Iisus a intrat la Sf. Apostoli prin ușile încuiate și ca să-l întărească pe Toma în credință îl cheamă să-i pipăie urmele rănilor din mâini, din picioare și din coastă. „Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 26-28) Astfel, și Toma Îl mărturisește pe Hristos cel înviat. Ultimul apostol căruia I s-a arătat Domnul a fost Sf. Apostol Pavel, pe drumul Damascului. În urma acestei întâlniri, prigonitorul creștinilor, Pavel, ucenicul lui Gamaliel, devine cel mai mare creștin cel mai înflăcărat martor și propovăduitor al lui Iisus cel Înviat. „Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă.”(Fapte 9, 3-5) Pe faptul Învierii Domnului, Sf. Ap. Pavel a așezat baza teologică a creștinismului: „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.” (I Cor 15, 14). Ca o concluzie, Învierea Domnulu iIisus Hristos dovedește că El este Fiul lui Dumnezeu, și că învățătura Lui este de la Dumnezeu și este adevărată. Întru aceasta și noi credem în veci. Amin!