Despre Săptămâna Patimilor

Predici Ianuarie 10, 2020

Rugăciunea din Grădina Ghetsimani ne îndeamnă și pe noi să facem tot ce se poate ca să scăpăm de necazurile ce ne stau în cale. Suntem îndemnați să ne rugăm lui Dumnezeu, dar în cele din urmă să avem puterea să zicem: „ facă-se voia Ta”, adică până la urmă să se facă voia lui Dumnezeu.

Ne aducem aminte de sărbătoarea triumfului, de modul în care a intrat Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Împăratul împărațior, în Ierusalim. De mulțimea care Îl aclama și totuși, El Atotștiutorul, nu a primit aceasta cu bucurie. Ba din contra chipul Lui era întristat, știind că va urma o săptămână pe care cu mare greu o putem înțelege și pe care Biserica o numește „Săptămâna Patimilor”. O săptămână în care se vor întâmpla multe lucruri inexplicabile O săptămână în care vor fi supuși într-un fel, unui examen toți ucenicii Domnului.

Se va descoperi tot ceea ce au înțeles din tot ce le propovăduia Mântuitorul? Ce au înțeles din toate minunile pe care le văzuseră și la care fuseseră martori? Ce se schimbase în ei? Cât din ceea ce era vechi în ei se învechise în așa fel încât să facă din ei martori dar și apărători  și credincioși Lui? Din păcate, cu toții au picat acest test, acest examen. Însuși Petru, care-I promisese că orice se va întâmpla, el nu se va lepăda și el s-a lepădat de trei ori. Lucruri cu adevărat greu de înțeles. Bărbați și femei care-l văzuseră dând lumină orbilor din naștere, care-L văzuseră înviind morții, care-L văzuseră ridicând în picioare paralizații, pe care evangheliștii îi numesc „slăbănogi”, care-L văzuseră vindecând pe leproși, care-I ascultaseră învățătura și care-I spuseseră că: „niciodată nu a vorbit un om ca omul acesta” (Ioan 7, 46), care mărturiseau: „Tu ești Mesia, Tu ești Fiul lui Dumnezeu (Matei 16,16)”, au picat examenul Săptămânii Patimilor. La acest examen a fost supus Însuși Fiul lui Dumnezeu, Omul, îngenunchind în fața Tatălui în fața Tatălui și cu lacrimi de sânge se roagă spunând: „Părinte de este cu putință, treacă paharul acesta de la Mine” (Matei 26,39) De ce s-a rugat Iisus astfel? Explicația vine din firea umană a Fiului lui Dumnezeu. Tot ceea ce urma să se întâmple cu Iisus era un dezastru greu de suportat pentru un om, mai ales când tot ceea ce avea să I se întâmple era pe nedrept. Iisus a procedat cum ar fi procedat orice om, rugându-se: „Însă nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” Trebuie să se dovedească în fața apostolilor că era „Om adevărat” așa cum prin Înviere le va dovedi că este „Dumnezeu adevărat”.

Rugăciunea din Grădina Ghetsimani ne îndeamnă și pe noi să facem tot ce se poate ca să scăpăm de necazurile ce ne stau în cale. Suntem îndemnați să ne rugăm lui Dumnezeu, dar în cele din urmă să avem puterea să zicem: „ facă-se voia Ta”, adică până la urmă să se facă voia lui Dumnezeu.

Examenul dat de Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, a fost unul foarte complicat în fața arhiereilor Ana și Caiafa, a lui Irod și a lui Pilat. În fața lui Pilat l-au adus cu acuzația că a vrut să se proclame rege, deci a vrut să uzurpe puterea romană.  Acuzație foarte gravă. Dar în fața lui Pilat se desfășoară un dialog foarte, foarte interesant.  Pilat pune câteva întrebări la care Iisus nu răspunde iar Pilat își manifestă oarecum indignarea și-I spune: „Mie nu-mi răspunzi? Au nu știi că am putere să te răstignesc și putere am să te eliberez?” Știm că Iisus a venit cu un răspuns: „N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat de sus.”(Ioan 19, 10-11) În continuare Iisus face o mărturisire: „Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”(Ioan 18, 37) Putem înțelege din atitudinea lui Pilat, că este într-o mare dilemă, de aceea în timp ce ieșea afară pune o întrebare, sau exprimă o nelămurire proprie: „Ce este adevărul?” În fața mulțimilor le spune: „Eu nu găsesc în El nicio vină.” (Ioan 18, 38) Așadar, în urma acestor discuții, Pilat îl declară nevinovat pe Iisus Hristos. Cât despre răspunsul pe care îl aștepta Pilat, a fost dat de Mântuitorul Hristos altădată când a mărturisit „Eu sunt calea, adevărul și viața”. Pilat avea în fața sa Adevărul, pe Iisus Hristos și se pare că a înțeles, atât timp cât l-a declarat nevinovat.

Călătorind în această săptămână cu Iisus observăm că Pilat negăsindu-l vinovat e acesta, a hotărât să-l trimită la Irod, care era stăpân peste Galileea și care se afla în Ierusalim. Sf. Evangheliști ne spun că Irod, chiar își dorea să-l cunoască pe Iisus, deoarece auzise de toate minunile săvârșite. Tot Sf. Evangheliști ne relatează că Iisus nu a răspuns nici în fața lui Irod, întrebărilor ce I se puneau, de aceea Irod a hotărât să-L trimită din nou la Pilat dar îmbrăcându-L într-o hlamidă strălucitoare, oarecum în batjocură. Sf. Evangheliști ne spun că și Pilat și Irod L-au găsit nevinovat și au „concluzionat” că acest Iisus este un biet nevinovat și este o victimă a fanatismului local. Însă acolo în curtea lui Pilat și a lui Irod erau și mai marii Sinedriului, arhiereii Ana și Caiafa la care a fost înfățișat și care la rândul lor au continuat cu întrebări de felul: „Spune-mi dacă ești Tu Hristosul?” (Luca 22, 67) Nici acum Hristos nu a dat un răspuns direct. El le dă un răspuns indirect: „ De acum însă, Fiul Omului va ședea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.”(Luca 22, 67,69) Nu a dat un răspuns direct pentru că ar fi fost inutil. A dat un răspuns prin care a încercat să se apere, ca să ne învețe că apărarea este dreptul fiecăruia.  S-a apărat uneori în tăcere, alteori prin cuvinte cu subînțeles. A făcut totuși mărturisirea în chip indirect că e Mesia, totuși limpede din punct de vedere al adevărului iar aceasta se vede din felul în care L-au înțeles membrii Sinedriului: „ Așadar, Tu ești Fiul lui Dumnezeu?” și El le-a răspuns: „Voi ziceți că Eu sunt.”  Au fost cuvinte tainice, dar anchetatorilor le-a fost de ajuns să-și spună concluzia: „ Ce mărturie ne mai trebuie? Căci voi înșivă ați auzit din gura Lui.” (Luca 22, 70-71) Așa că Iisus Hristos a fost reținut în a da răspunsuri pentru că dacă a încercat să le dea răspuns, în loc să fie luat drept răspuns de apărare, a fost considerat răspuns de auto condamnare.

Ca Dumnezeu, Iisus, putea să nu se lase răstignit. Ca Om, a făcut tot posibilul să scape. Însă ca Om se va lăsa răstignit, potrivit condiției umane. Ca Dumnezeu ar fi putut să facă orice dar nu și-a folosit dumnezeirea cu un caracter constrângător ca să nu anuleze libertatea oamenilor. Învierea Îl va arăta în stare de slavă și de putere Atunci, așa cum știm, nu va mai ține seamă de spațiu și de materie. Va intra prin ușile încuiate, se va face văzut sau nevăzut.

După Înviere va fi tot Dumnezeu-Om, dar Om transfigurat. Contrastul dintre Săptămâna Patimilor și Duminica Învierii, trebuia să fie atât de mare, încât Învierea să fie cu adevărat o soluție pe care să se clădească creștinismul. Fără Înviere, creștinismul nu ar fi existat, de aceea noi trebuie să fim printre cei care-L primim în Ierusalimul inimilor noastre. Amin!

Citește alte articole despre: săptămâna patimilor