Preasfânta Fecioară Maria s-a născut în chip minunat din părinții Ioachim și Ana. Ea a devenit Împărăteasa Cerului și este cea care a deschis porțile fericirii veșnice. Prin Ea am redobândit viața sufletului, căci Sfânta Fecioară Maria este mai presus decât toate femeile. Ea a fost aleasă să fie Maica lui Dumnezeu și a fost plină de Duh Sfânt și Har.
Se apropie 2000 de ani de când o Fecioară săracă a rostit această prorocie, într-unul din cele mai mici orașe din Iudeea. Această Fecioară necunoscută locuia într-o căsuță modestă, în pământul Hebronului.
De-a lungul timpului, persoanelor care au avut o contribuție deosebită pentru poporul din care au făcut parte, li s-au ridicat statui și monumente spre cinstirea lor. Biserica însă, aduce laudă sfinților martiri care au suferit pentru dreapta credință, cântându-le imnuri sfinte și păstrându-le sfintele moaște în lăcașurile sale. Sărbătoarea de astăzi păstrează vie memoria unui eveniment din istoria mântuirii neamului omenesc.
Preasfânta Fecioară Maria s-a născut în chip minunat din părinții Ioachim și Ana. Ea a devenit Împărăteasa Cerului și este cea care a deschis porțile fericirii veșnice. Prin Ea am redobândit viața sufletului, căci Sfânta Fecioară Maria este mai presus decât toate femeile. Ea a fost aleasă să fie Maica lui Dumnezeu și a fost plină de Duh Sfânt și Har.
Viața ei a fost nepătată de păcat și moartea nu a răpit-o ca pedeapsă pentru păcatele sale, căci trupul ei nu a fost supus putreziciunii în mormânt, ci s-a înălțat la cer împreună cu sufletul, la slava lui Dumnezeu și a Fiului Său. Preasfânta Fecioară Maria nu a avut niciodată pe cineva asemenea Ei nici în cer nici pe pământ. Numai Dumnezeu este mai presus de ea. Lucrarea ei ar trebui să o cunoască întreaga suflare deoarece Însuși Sfântul Duh a vestit înalta ei demnitate, El este cel care a lăudat-o prin gura profeților și l-a luminat pe Psalmistul David să o vadă de-a dreapta lui Hristos pe Sfânta Fecioară Maria. Sfântul Duh ne-o arată lângă Cel Atotputernic care pune pe capul ei o cunună de pietre scumpe.
Datorită virtuților sale Sfânta Fecioară este cinstită din timpul vieții sale pământești, ea este ca un crin. Împăratul Solomon o vede ca pe regina florilor, mai înaltă decât codrii din Liban. Despre ea zice și Sf. Apostol Ioan că are ca veșmânt soarele, luna sub picioare și pe cap o coroană cu douăsprezece stele. La adormirea ei au venit îngerii și au luat-o cu trup și suflet așezând-o pe tron, lângă Împăratul Slavei. Iată la ce înălțime se află Împărăteasa noastră și iată cum se împlinesc profețiile care au arătat că de acum o vor ferici toate neamurile.
Este necesar ca în câteva cuvinte să descriem momentul adormirii Maicii Domnului așa cum avem mărturie din Sfânta Tradiție. Cu treizeci de zile înainte de adormire, Arhanghelul Gavriil a venit la Maica Domnului cu o ramură de finic să-i vestească mutarea ei la Cer. (Mântuitorul Hristos înainte de pătimiri, moarte și Înviere a fost întâmpinat cu ramuri de finic la Intrarea în Ierusalim). În aceste trei zile premergătoare Maica Domnului s-a îngrijit, prin rugăciune, să aducă alături de ea pe toate sfintele femei și pe Sfinții Apostoli care erau răspândiți prin toată lumea spre propovăduirea credinței. Chemarea „iată a venit vremea ca eu să vă las, să mă duc la Fiul Meu, dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru” i-a întristat. Maica Domnului i-a încurajat și le-a promis că și de acolo îi va ajuta. Această promisiune nu vizează strict Sfinții Apostoli ci tot neamul omenesc.
Prin mijlocirea și prin rugăciunile ei, orice creștin are în lumea aceasta liniște, alinare, sprijin și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Ea este pururea rugătoare pentru cei ce se roagă ei.
Poporul român în semn de prețuire și cinste a zidit multe biserici pe care le-a închinat Maicii Domnului, de asemenea mulți dintre creștinii noștri poartă numele Maicii Domnului în semn de aleasă prețuire. Amin!
